Prin aliante si succesiuni familiale atât parcul cât si conacul au devenit proprietate ereditara a Luciei – Schonburg – Waldenburg, care în anul 1879 a adus un specialist din Germania, Cristian Adolf, absolvent al Academiei din Essen care a introdus în anul 1880 multiple specii exotice.
În anul 1918 proprietatea va fi sechestrata iar în 1922 revine Ocolului Fântânele. În 1955 atât conacul cât si parcul devin filiala Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS), respectiv Statiunea de cercetari silvice hemeiusi si sunt aduse peste 60 de specii.
Originalitatea parcului Hemeiuşi este dată de stilul peisagistic, de edificiile construite, de compoziţia, forma, dimensiunile şi cromatica speciilor şi mai puţin de relief. Stilul în care este realizat este cel englezesc, cu alei curbe ce includ suprafeţe cu arboret alternînd cu poieni (pajişti). Clădirea principală, Clădirea roşie sau Castelul Roşu, construită în anul 1864, într-un stil nedefinit (amestecuri de stiluri romano-gotic, veneţian şi brâncovenesc) este zidită din blocuri de gresie şi din cărămidă aparentă, ornată cu sculpturi pe stîlpii de gresie de la balcoane, arcadele ferestrelor şi ale turnului, construcţie ce dă un aspect medieval mediului înconjurător. Clădirea este înregistrată la Oficiul de patrimoniu al Direcţiei de Cultură Bacău. Datorită ridicării nivelului apei freatice, ca urmare a construirii lacului de acumulare de pe rîul Bistriţa, s-a amenajat în anul 1968, un lac, într-o denivelare a terenului, în care îşi oglindesc siluetele plopi seculari. În parcul de la Hemeiuşi au fost turnate cadre pentru filmul “Dumbrava minunată”, făcut după romanul scriitorului Mihail Sadoveanu. La Hemeiuşi sînt locurile pe unde rătăcea Lizuca, eroina filmului, împreună cu prietenul ei, Patrocle
